Psihologie

Departamentul de psihologie al Spitalului Qilu al Universității Shandong

【Prezentarea departamentului】

Cabinetul ambulatoriu de psihologie al Spitalului Qilu al Universității Shandong a fost înființat în 2002 și este un departament complex, cu profil distinct, care reunește asistența medicală, educația și cercetarea. Departamentul dispune de programe informatice pentru testare psihologică utilizate pe scară largă în țară și în străinătate și poate oferi funcții de diagnostic și evaluare psihologică pentru testarea personalității normale și patologice, testarea comportamentului copiilor și a stilului de creștere a copiilor, precum și pentru evenimente de viață, calitatea căsniciei, modalități de coping și starea emoțională. Activitatea se desfășoară prin consultații ambulatorii și consultații în cadrul și în afara spitalului. Pe lângă furnizarea de servicii de sănătate mintală populației, departamentul se ocupă în principal de consultațiile pentru tulburările psihosomatice ale pacienților internați în spitalul nostru. Dimensiunea disciplinei se extinde constant, iar în prezent departamentul are o influență importantă în aceeași specialitate atât în provincie, cât și în afara acesteia.

Principalele aparate și caracteristicile tratamentului disponibile în prezent în departament:

1. Aparat de terapie prin biofeedback electromiografic: pacientul modifică starea de tensiune a organismului prin reglarea voluntară a tensiunii musculare.

2. Aparat de terapie prin stimuli aversivi: asociază stimulii aversivi cu comportamentele și obiceiurile nedorite sub forma unui reflex condiționat, ajutând pacientul să-și corecteze comportamentul anormal.

3. Aparat de terapie prin unde cerebrale: utilizează tiparele undelor cerebrale în diferite stări funcționale și, abordând anxietatea, depresia și modificările funcției cognitive cerebrale, efectuează o stimulare complexă prin frecvențe sonore, lumini intermitente și puncte de acupunctură, pentru a induce relaxarea în grade diferite, a restabili tiparele normale ale undelor cerebrale și a îmbunătăți funcții precum memoria și atenția.

4. Sistemul T.O.V.A.: este utilizat pentru diagnosticarea și antrenarea specializată a copiilor cu ADHD (tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate). Este un sistem software computerizat pentru evaluarea profesională a atenției și a capacității de control al impulsurilor la persoanele normale și la pacienții clinici. Include două subteste, testul vizual și testul auditiv, și poate evalua ADHD/atenția atât vizual, cât și auditiv. Sistemul T.O.V.A. poate diferenția omisiunea atenției (distragerea) de dificultatea controlului impulsurilor (hiperactivitatea), separând astfel cele trei tipuri de ADHD clinic: tipul cu deficit pur de atenție/distragere, tipul cu hiperactivitate pură/tulburare a controlului impulsurilor și tipul mixt al celor două. Astfel se evită limitarea scalelor comportamentale, care pot testa subiectiv doar manifestările comportamentale observabile legate de atenție, dar nu pot evalua obiectiv omisiunea atenției și dificultatea controlului impulsurilor.

【Subspecialități cu profil distinct】

1. Specialitatea de consiliere și terapie psihologică

Direcțiile principale ale consilierii și terapiei psihologice:

1) Persoanele din populația generală, care prezintă uneori o deteriorare temporară a stării emoționale, relații interpersonale tensionate și evenimente de viață greu de gestionat, fapt care le afectează sănătatea psihosomatică;

2) Diagnosticul și tratamentul pacienților cu tulburări nevrotice precum anxietatea, frica, depresia, tulburarea obsesivă și ipohondria;

3) Consilierea și tratamentul pacienților cu tulburări psihosexuale și disfuncții sexuale;

4) Persoanele care au nevoie urgentă de consiliere și răspunsuri cu privire la confuzia și suferința legate de studii, angajare, dragoste, căsătorie, familie, planificare familială și eugenie și creșterea sănătoasă a copiilor;

5) Persoanele care solicită prezentarea cunoștințelor de igienă mintală pentru fiecare etapă de vârstă, precum copilăria mică, adolescența, menopauza și bătrânețea; cunoștințe de igienă mintală referitoare la somn, învățare, memorie și munca intelectuală.

2. Specialitatea tulburărilor de somn

Tulburările de somn se referă la tulburări neorganice ale somnului și stării de veghe cauzate de diverși factori psihosociali. Acestea includ insomnia, hipersomnia și anumite stări paroxistice de somn anormal, precum somnambulismul, teroarea nocturnă și coșmarurile.

Dintre acestea, insomnia este o stare de nemulțumire persistentă față de calitatea somnului pe o perioadă îndelungată. Gravitatea insomniei nu poate fi apreciată doar în funcție de durata somnului. Cauzele insomniei sunt numeroase, precum bolile somatice, factorii de mediu, factorii sociopsihologici, obiceiurile nocive, abuzul de substanțe sau alcool, preparatele biologice și medicamentele. În prezent, rolul factorilor psihologici în apariția insomniei, precum și cercul vicios format de îngrijorarea și teama față de insomnie, atrag o atenție tot mai mare în procesul de diagnostic și tratament al insomniei. Manifestările clinice ale insomniei includ dificultatea de a adormi, somnul superficial și trezirile ușoare, senzația subiectivă de a visa mult și trezirea precoce. În tratamentul insomniei, trebuie abordat mai întâi factorul primar; medicamentele hipnotice pot fi utilizate pe termen scurt pentru tratament simptomatic. Printre cele utilizate în prezent se numără diazepamul, alprazolamul și clonazepamul, însă administrarea îndelungată poate duce la dependență, astfel încât dezavantajele depășesc beneficiile. Prin urmare, departamentul de psihologie are un rol important în tratamentul și prognosticul insomniei. Prin psihoterapie, pacienții sunt ajutați să-și stabilească un program regulat de activitate și odihnă, să înțeleagă corect relația dintre somn și sănătate, să acorde o atenție adecvată somnului și să elimine îngrijorarea și teama excesive și iraționale față de insomnie, rupând astfel cercul vicios provocat de insomnie și vindecând în cele din urmă insomnia.

3. Specialitatea tulburărilor psihosomatice

În prezent, oamenii se confruntă cu tot mai multe „nedumeriri legate de sănătate”: există multe senzații de disconfort și suferință fizică, însă investigațiile somatice relevante găsesc cu greu o „leziune” care să explice simptomele; este vorba, în cele din urmă, despre „o boală” sau „absența unei boli”? În această situație trebuie luată în considerare posibilitatea unei „probleme psihosomatice” — și anume faptul că problemele vieții afectează funcția organismului, ducând la apariția „disconfortului și suferinței”: manifestări de disfuncție.

În prezent există încă neînțelegeri privind medicina psihosomatică în țară; în general, bolile somatice sunt separate de factorii psihologici. În realitate, factorii psihologici și bolile somatice sunt cauze reciproce și se influențează reciproc. Potrivit unor statistici incomplete, aproximativ 1/3 dintre bolile somatice din rândul pacienților care se prezintă la spitalele generale sunt tulburări psihosomatice. De exemplu, tulburările de anxietate pot produce numeroase simptome somatice neplăcute, iar pacienții se prezintă repetat la mai multe departamente, fără să găsească vreodată un diagnostic medical clar care să le explice simptomele. Printre simptomele de somatizare întâlnite frecvent în practica clinică se numără: durerea toracică, tahicardia paroxistică; hipertensiunea arterială, hipotensiunea arterială, sincopa; greața, senzația de sațietate, balonarea abdominală; durerea abdominală, diareea, constipația rebelă; tulburările urinare, tulburările menstruale; amețeala, cefaleea, convulsiile, paralizia; oboseala cronică, insomnia și senzațiile speciale. Cum apar atunci simptomele menționate mai sus? În general, se consideră că, într-o stare de anxietate sau depresie, apare o experiență ipohondriacă a disconfortului somatic, urmată de o atenție selectivă acordată acestui simptom neplăcut; teama de boală intensifică permanent această atenție, iar anxietatea secundară determină apariția mai multor simptome somatice, formând astfel un cerc vicios.

4. Specialitatea sănătății mintale a copiilor și adolescenților

Copilăria și adolescența reprezintă perioada de vârf a dezvoltării psihosomatice a individului, existând totodată un dezechilibru în dezvoltarea psihologică și fiziologică, astfel încât apar cu ușurință frământările creșterii și conflictele psihologice.

Din cauza limitărilor nivelului de dezvoltare psihologică, copiii nu își pot exprima foarte exact emoțiile și dispoziția și, de cele mai multe ori, își exprimă neplăcerea prin comportamente nepotrivite. Prin urmare, diagnosticul și tratamentul problemelor psihologice din copilărie ocupă un loc special în departamentul de psihologie. Tulburările emoționale la copii se manifestă în principal prin anxietate, frică, obsesii, depresie și altele, iar aceste simptome afectează funcționarea socială normală sau sunt însoțite de anumite reacții fiziologice. Sunt prezentate mai jos câteva probleme emoționale frecvente la copii: 1) Anxietatea este o experiență emoțională dominată de neliniște, îngrijorare și presimțiri rele. Lucrurile de care se tem se referă în principal la siguranța proprie și a membrilor principali ai familiei și se manifestă adesea prin neliniște motorie, lipsa poftei de mâncare, somn deficitar, renunțarea la învățătură, izbucniri de furie față de părinți, plâns și crize provocate de orice motiv sau consum crescut de gustări, ori alimentație redusă; copilul poate intra ușor în conflict cu colegii sau profesorii, iar unii pot manifesta dorința de a pleca de acasă sau de la școală. Deși li se explică situația, aceasta nu se remite și este adesea însoțită de transpirație abundentă, accelerarea bătăilor inimii, urinări frecvente și altele. 2) Depresia se manifestă prin pierderea interesului de altădată și reducerea vorbirii și a activităților, cel mai frecvent prin scăderea apetitului, pierdere în greutate și plâns frecvent; pot apărea, de asemenea, somn agitat sau enurezis. 3) Senzația de frică este un fenomen psihologic frecvent în copilărie; aproximativ 90% dintre copii au trecut printr-o reacție de frică, iar pe măsură ce vârsta crește și nivelul cognitiv se dezvoltă, frica dispare. Fobia se referă la o senzație excesivă de frică față de lucruri care, în mod obișnuit, nu reprezintă o amenințare. Prin urmare, copilul adoptă o atitudine de evitare și refuz. Apariția fobiilor la copii este adesea legată de părinți sau de persoanele cu care aceștia intră în contact apropiat. De exemplu, frica de microbi, de îmbolnăvire și de moarte este adesea legată de îmbolnăvirea gravă sau de decesul unui membru al familiei ori al unei persoane apropiate, iar sublinierea excesivă și îndelungată a igienei de către familie sau folosirea unor afirmații exagerate poate avea, de asemenea, un impact nefavorabil asupra copilului. Printre tulburările emoționale frecvente la copii se numără: tulburarea de anxietate de separare la copii, fobia copilului, fobia socială la copii, tulburarea obsesiv-compulsivă, isteria, sindromul hiperkinetic, tulburarea de conduită și tulburarea ticurilor.